Only one thing makes dreams impossible: fear of failure
 


 

 
Integritatea e totul. Nu cea vazuta de ceilalti. Conteaza sa simti tu ca esti un om integru. Pentru ca nimic nu merita, nimic nu trebuie sa te loveasca, decat propria constiinta. (by Alinutza)
 

 


zambete, nesimtire, rasete, soc…..


Mi-am adunat gandurile si am intrat pe blog sa mai scriu un post. Ieri a fost o zi plina….poate mai plina decat mi-as fi dorit.

 
A inceput frumos cu flori, cadouri, urari de la multi ani. A fost ziua unei prietene dragi si a unei colege de birou. Asa ca au fost multe zambete, emotii si sentimente frumoase.
 
Dar se pare ca uneori, chiar daca incerci sa-ti pastrezi atitudinea optimista dai de unele situatii in care chiar nu poti decat sa accepti ca uneori primesti ba una calda ba una rece. La mine a fost confuntarea cu un coleg de birou care se considera net superior tuturor celorlalti si are o placere nebuna sa jugneasca si dupa sa uite tot ce a facut si sa fie iar mieros cu tine. Bine ca mie personal nu mi-a facut nimic dar m-a deranjat enorm cat a facut-o pe o colega schizofrenica si in momentul ala am cedat nervos. Intr-adevar m-am abtinut sa ma dezlantui cu toata forta "certareata" pe care o detin. M-am rezumat la a urla (dar nu la intensitate maxima) spunandu-i ca eu nu accept sa fie numita colega mea schizofrenica de catre el si sa fie ultima data cand vorbeste asa despre ea de fata cu mine. Mi se pare o nesimtire extraordinara. Nu suntem colegi de bere, nu suntem cei mai buni prieteni si observ ca la el nu exista respect si bun simt.  Ma mir ca ceilalti ii permit sa se comporte asa. Mie mi se pare absolut intolerabil sa lasi un om sa te calce in picioare absolut aiurea.
 
Am plecat si imi venea sa plang de nervi. Nu suport ca oamenii la care tin sa fie jigniti. M-am mai calmat si dupa cateva ore am plecat acasa. Cum ajung la metrou la Victoriei, in timp ce coboram scarile spre subteran, s-a facut curent si cum eu purtam o fusta a la Marilin Monroe,  m-am trezit cu fust ridicandu-se in aer. Dar nu doar din fata sau doar
din spate…nu toata de peste toto in acelasi timp….ce mai trecatorii
au avut ocazia sa imi vada chilotii….bine macar ca nu purtam string :-) ) M-am inrosit instantaneu si am inceput sa imi tin fusta cum puteam mai bine sa nu mai "zboare" inc o data….
 
Logic ca dupa ce mi-a trecut rusinea m-a pufnit rasul si am povestit mai tuturor :-) )
 
Seara trebuia sa ma duc sa alerg. Dar se pare ca planurile mi-au fost schimbate. Am plecat din casa si era t intuneric, noros. Ma gandeam ca poate o sa ploua. Apoi ajung la piata si am vazut ca toate tramvaiele stateau….era o coada cum nu vazusem niciodata. Am mers spre Billa, de unde incep sa alerg si auzeam ovatiunile de pe Ghnecea si m-am gandit ca o fi ceva legat de meci…dar nu….Cu cat inaintam cu atat vedeam politisti (extraordinar de multi), oameni si salvari. M-am speriat. M-am apropiat si am vazut un camion de pompieri rasturnat cu rotile IN SUS! 180 grade. Langa era o masina (probabil un Passat) care avea capota distrusa, aplatizata si locul soferului aproape distrus. Cioburi peste tot. Masina mica intrase pe refugiul unde asteapta pietonii tramvaiul is a trebuit impinsa putin de politie pentru a putea sa treaca tramvaiele…dar nu ft mult pentru a putea face masuratorile. Multi politisti vorbeau cu oamenii sa ia declaratii. Cativa pompieri stateau in ambulantele Smurd venite la fata locului. Probabil ca aveau rani minore….Era o harmalai de nedescris. Drumul a fost inchis pe o artera din 4, masini, cioburi, pietoni care incercau sa treaca strada, oameni care se uitau si intrebau in stanga si in dreapta ce s-a intamplat. Se pare ca cel cu masina mica nu a acordat prioritate camionului de pompieri si s-a intamplat accidentul…..Nu am mai putut sa alerg Nu mai aveam starea de spirit necesara.Am facut si eu 2 poze deoarece Alex nu m-a crezut….oricum….am ramas socata…..link catre stire:
 

  • Share/Bookmark

Brasov


Stiu ca imi propusesem sa scriu mai des dar, ca si pana acum, am lasat scrisul ca pe o ultima prioritate. Pacat.

 
Vroiam sascriu de ceva timp ca am fost acum vreo 2 saptamani la Brasov. Am fost doar 3 zile si au mai ramas atatea de vazut. Mereu am vazut Brasovul ca pe un loc de mers asa, de mancat ceva si baut o cafea in Piata Sfatului. Niciodata nu m-am gandit ca ar fi ceva de vazut mai interesant…pana acum.
 
Vineri cand am ajuns intr-adevar nu am facut decat sa mergem la apartamentul Ancai, sa ne lasam bagajele si sa mergem sa mancam ceva in Piata. Am mai baut cate o bere si ne-am dus sa dormim (am ajuns destul de tarziu). Sambata m-am trezit de dimineata si am mai stat in pat facandu-mi o lista a lucrurilor pe care dorem sa le vad: Strada Sforii, mers la Litere (pe Tampa) si plimbat…cam scurta lista…..
 
Mi-am facut curaj si am iesit din camera (mai mult manata de foame). Nu vroiam sa ii trezesc pe ceilalti, dar spre marea mea surpriza Florin era treaz de la 8 (exact ca si mine) si flamad (exact ca si mine). Ne-am propus ca daca tot ne trezim asa dimineata duminica sa mergem sa mancam o omleta!
 
S-au trezit si ceilalti (Alex, Vlad si Anca) si am plecat sa luam pranzul in oras. Am luat-o pe jos chiar daca au durat vreo 30 minute. Am fost sa mancam ciorba in paine (ei au mancat, eu am ales gulas deoarece ciorba in paine era doar de fasole cu afumatura si mie nu-mi pica prea bine asa ca am facut poze si am gustat de la Alex).
 
Apoi am zis sa ne plimbam putin dar am avut ghinionul sa inceapa o mica ploicica. Cu toate astea am vazut macat Strada Sforii si da, am facut poze :-)
 
Ziua de sambata nu am mai facut nimic in afara de mers prin magazine sa caut sandale, mancat si stat in localul scotian de care toti ne-am indragostit.
 
Seara am fost intr-un barulet unde iti dau din partea casei alune de pamant si te lasa sa arunci cojile pe jos. S-a lasat cu bataie cu alune, poze, ras, glume, priviri ciudate din partea celorlalti oameni din bar. Dar noi ne-am distrat si am lasat si noi bucata noastra de "mizerie" care s-a asternut frumos pe mini-covorul de alune deja existent.
 
Evident ca multe alune mancate la ora 12 noaptea nu au picat foarte bine somnului meu si pe la 6 dimineata m-am trezit speriata si m-am uitat pe geam nestiind unde sunt si de ce ma uit pe geam, dar m-am dumirit in urmatoarele minute si mi-am readus aminte de planul meu si a lui Florin. Pe la 9 dimineata eram gata de plecare. A venit si Anca cu noi deoarece nu luase niciodata micul dejun in oras si isi dorea sa experimenteze aceasta senzatie. Mie si lui Florin ne era doar pofta de omleta.
 
Am ajuns in Piata, am papat omleta si apoi am zis sa ne mai plimbam pana vin si Alex si Vlad. Am luat-o pe jos, nestiind unde mergem si am ajuns intr-un parculet absolut superb. Era ca o mare poenita cu multa iarma, leagane in stil rustic unde puteai sa stai la umbra si sa privesti in zare. Ceva mult mai departe era si un loc de joaca pentru copii cu pietris si jocuri, dar destul de departe cat sa nu deranjeze linistea poienitei. Cum seara plouase iarba era inca uda iar eu si Florin am inceput sa alergam-topaim ca 2 caprite prin iarba. M-am simtit ca un copil, a fost extraordinar. Ne-am asezat pe iarba, am facut poze (logic) si apoi am plecat spre centru unde erau si baierii.
 
Cum Anca era foarte obosita (trezitul de dimineata), Florin a ramas cu ea jos, iar eu cu Alex si Vlad am fost pe Tampa (la litere). Am luat telecabina si in cateva minute eram sus. Privelistea este extraordinara. Am facut poze, baietii s-au catarat pe stanci, iar al coborare am gescoperit zidurile de aparare a vechiului oras (sau cel putin eu asta cred ca era). Am vizitat un turn de aparare apoi am plecat spre Anca si Florin.
 
Am plecat in acea seara spre Bucuresti relaxata, fericita, si dornica sa mai descopar orasul, mai ales ca am vazut ca mai sunt multe de vazut (turnul alb, turnul negru, bastionul tesatorilor si poate reusesc sa vad si eu intr-un final interiorul bisericii negre)
 
Am pus si pozele. Le gasiti pe contul meu de facebook AICI

  • Share/Bookmark

Cupa Presei la Cantat Tuborg – 2009


Am fost aseara la Cupa Presei la Cantat, eveniment care a avut loc la Hard Rock Cafe.

 
O sa incep cu locatia. A fost prima data cand am fost acolo si mi s-a parut superba locatia. Preturi peste medie, dar locatia incantatoare. Tavanul este plin de forme de toba in care este cate un bec, pe pereti sunt poze, chitare si haine ale celebritatilor internationale (in materie de rock). Au pana si un perete dedicat lui Michael Jackson. All in all mi-a placut teribil de mult si o sa mai tot vin!
 
Sa revin al concurs. Moderator a fost Daniel Buzdugan care mie imi place foarte mult. Pe cand eram in Advice stiu ca si colegii mei au incercat sa il aduca dar mereu evenimentele noastre erau in acelasi timp cu evenimente de-ale lui sau repetitii.
 
Cupa Presei la Cantat = multi oameni din presa + 1-2-3-…multiplii reprezentanti in ale cantatului + distractie. Marina a fost a5a persoana care a urcat pe scena si a cantat Torn. Sper sa fac rost cat de curand de filmulet sa il postez aici. Din punctul meu de vedere a reprezentat cu mandrile AXN-ul :-D   Pacat ca s-a facut microfonie. Din pacate asta a fost marea problema a mai multor concurenti: microfonia si faptul ca ei cantau mai incet decat negativul si abia se auzeau.
 
Au curs rauri de bere (doar a fost sponsorizat de Tuborg), lumea s-a distrat, si unii au si castigat. Premiul special a fost castigat de echipa de la Pro Sport care au aut o melodie absolut "originala". Au avut un singur vers care l-au cantat la intensitati diferite. La un moment dat, dupa prima "strofa", solistul a luat foaia in mana sa vada ce urmeaza. Toti in suspans…cand colo, acelasi vers. Genial. Sala a explodat, aplauze multe, oamenii strigau "BIS". Au fost fenomenali. 
 
Premiile m-au dezamagit. Au fost 5 premii: premiul special, premiul 3, 2, 1, si cupa presei. Ideea a fost ca puteau sa cante atat o persoana cat si trupe de mai multi ooameni. In afara de cupa presei care a fost castigata de o sg persoana, ceilalti castigatori erau….trupe….iar premiile au constat spre exeplu la premiul 3 intr-un iPod….un iPod la toata trupa…..sau premiul 1 a fost un sistem karaoke…..un sistem la toata trupa….foarte nasol…..
 
Dar una peste alta a fost foarte fain, ne-am distrat, am facut poze si sper ca in curand sa le postez aici :-) Mai ales filmuletul cu Marina cantand. GO MARINA GO MARINA!
 
Va pup!

  • Share/Bookmark

alt blog despre MJ


Da, stiu ca s-a scris pe zeci de mii de bloguri despre morartea lui MJ si nu o sa mai comentez si eu despre cat de extraordinar a fost in ciuda tuturor lucrurilor care s-au spus despre el…. Pe mine muzica lui m-a atins, nu conta viata lui tumultoasa….
 
Prima mea caseta audio cumparata a fost cu muzica lui Michael Jackson….sa nu mai vorbesc de petreceri unde nu se putea sa nu fie o melodie de-a lui…..chiar si acum, la 20 ani…l-am iubit in felul meu iar cand am auzit la radio ca a murit initial am crezut ca e o farsa…nu am putut sa accept…..eram in autobuz si ma abtineam sa nu plang…Am ajuns la birou, am deschis televizorul si incercam sa inteleg de ce a murit si sa incerc sa accept ca nu mai e….Nu am plans…..cel putin pana am ajuns acasa si am vazut la stiri relatari despre tragedie nu m-am mai putut abtine…am vrut sa ma duc sa depun un omagiu ieri seara, dar era tarziu asa ca am fost azi. Am depus flori si am aprins o lumanare….si am plans…mult…..ma durea sufletul….A fost prima data cand am depus un omagiu…ma uitam la zecile de flori depuse…la zecile de lumanari aprinse….mesaje care spuneau ca nu-l vor uita niciodata…atata de trist si atat de dureros….ce zile triste…cate lacrimi….
 
 
  • Share/Bookmark

Revolta!


Scriam acum ceva timp ca eu nu as putea sa-l votez in veci pe Basescu. Nu l-am votat pt presedinte, am votat pt demiterea lui, l-am considerat un om total incompetent in toti acesti 5 ani.

 
Acum simt cum mi se urca sangele la cap cad aflu ca el a facut acel imprumut pentru care tot noi o sa platim 30 ani pentru a baga bani in campania fiicei lui, bani in campania lui personala (o sa vedeti), iar restul banilor sa-i toace el dupa bunul plac….mai nou a zis ca in curand nu or sa mai fie bani de pensii si pentru
bugetari (profesori, medici, transport, administratie, justitie etc) si el sta si se scarpina pe chelie si se gadeste cum sa fure mai mult.
 
Ma enerveaza teribil ca are guvernul sub papuc si oamenii aia (care nu stiu cat de competenti sunt ca nu au apucat sa arate) nu au voie sa faca nici o miscare….pana si Bocanel ("marele" prim-ministru) e doar de forma….. Ma enerveaza ca TOTI stim ce se intampla in tara si nimeni nu face nimic pentru asta…decat vorbe peste vorbe si acuze…dar nimeni nu preia initiativa sa faca ceva….sa o bage la inchisoare pe baseasca si pe tasu’, sa schimbe presedintele, sa schimbe modul idiot in care se fac legi si se iau decizii in parlament si in guvern, sa faca o revolta!
 
Oamenii cand sunt asupriti si cand sufera se revolta si fac ceva pentru a-si imbunatati conditia…de ce suntem noi aia mai pasnici si lasam sa ne calce toti in picioare? De ce nu aratam ca putem face ceva? Ca nu ne convine sa ne ia drept prosti? Uite de ce romanii vor sa plece din Romania…pentru ca traim intr-o tara condusa de un dictator si de multi oameni idioti! M-am saturat pana peste cap….
  • Share/Bookmark

revelatie de miezul noptii


E tarziu si mi-e tare somn. Dar tocmai am avut o revelatie :-) ) Sper doar sa o exprim intr-un mod cat de cat inteligibil…si sa nu ma pierd in idei :-) )
 
Tocmai mi-am dat seama cat de mult conteaza sa cunosti pe cineva care sa te motiveze in mai orice lucru important (mai mult sau mai…mediu – sa zicem) pe care il faci in viata.
 
Spre exemplu de cand a plecat Cristi in vacanta mi-e o lene teribila sa alerg. M-am automotivat cat am putut si am mai alergat de fix 2 ori de cand a plecat…adica in 2 saptamani am alergat doar de 4 ori …. in conditiile in care ieseam aproape zilnic de luni pana vineri….
 
Mi-e greu sa ma adun sa ies si dupa ce ies mi-e greu sa ma tin de alergat si am dus o lupta teribila cu mine sa nu ma opresc, sa ma urc in masina si sa plec acasa….spre marea mea bucurie am reusit….dar greu. La fel e si cu aerobicul. Daca nu m-as duce la sala si nu ar fi Sophy acolo sa tina ritmul si sa se ia de mine daca stau degeaba…..acasa nu as face nimic….
 
Poate nu am eu destula ambitie in domeniul asta….dar….cred ca nu doar eu sunt afectata de acest "virus". In general am observat ca lucrurile pe care ti le-ai propus merg mult mai usor cand ai pe cineva care sa te sustina sau macar daca ai pe cineva ca punct de referinta care sa-ti mai dea un branci din cand in cand pentru a continua sa mergem inainte….
 
Si cu toate astea continui sa cred ca sunt doar o persoana normala si ca mai toti trecem prin aceleasi stari cand vine vorba de sport…
 
  • Share/Bookmark

Episodul 3


Ramasesem datoare cu povestea nr 3 :-)

 
Am fost in sfarsit la baschet!!! Dupa 7 ani!! Ultima data cand am jucat eram in clasa a9a si mi-am rupt un deget (degetul mic de la mana…) Atunci m-am gandit ca poate nu e sportul cel mai bun pentru mine….Tot pe-atunci am zgariat un coleg pe spate…el era doar in short, eu vroiam sa ii iau mingea…aveam unghii…i le-am infipt in spate si i-am lasat niste urme sangerande…..nasol…de el….
 
Acum….se pare ca am fost cea mai mare ghinionista :-) )
 
Totul a inceput in momentul cand am calcat stramb……apoi am primit o pasa din fundu’ curtii de la Alex care am prins-o cu fata!!!! Bine ca nu mi-a dat peste nas ca nu as vrea sa-l mai refac o data…mi-a ajuns prima operatie…imi place cum e acum :-)
 
A fosr foarte ciudat ca in momentul in care mi-a dat peste fata am inceput brusc sa plang…adik mai bine zis sa-mi curga lacrimile siroaie siroaie si nu se mai opreau…si ma simteam ca la teatru…masca fare rade si cea care plange…ei bine eu eram ambele…plangeam de la soc si radeam de mine ca plang….ciudata combinatia….si dupa vreo 2-3 minute am reusit sa get a grip of myself si sa-mi opresc lacrimile. M-am sters pe fata si am continuat sa joc…cu o frumoasa di dureroasa roseala pe obraz….
 
Mai joc eu ce mai joc si ma impiedic si cad in fund…dar cazatura d-aia ca in filmele cu prosti…nu am cazut cumva pe-o parte sau ceva…nu nu nu…fix in fund….

de sus….rad putin de mine (desigur) ma ridic si continui…dau
sa fug dupa minge, nu stiu cum calc si ma lovesc la un deget de la
picior…..au….
 
 Deznodamantul si finalul jocului pentru toti (ce coincidenta) a fost cand am "prins" o pasa in deget…moment in care am zis ca l-am rupt…….dar primul lucru in durerea mea a fost sa …fug din locul in care m-am lovit (nu stiu de ce…) sa ma duc cat mai edparte de ceilalti sa pot injura in voie (si sa ma schimonosesc de durere de asemenea fara sa ma vada ei) si apoi sa vad daca imi pot indoi degetul…slava domnului ca nu a fost rupt….
 
Fata mi-a trecut in 2 zile….degetul de la picior si cel de la mana in 4 zile…..eu zic ca e bine :-) ma mai duc sa joc :-) daca ma mai cheama lumea si nu s-au speriat deja de mine :-) ))
 
 Apropo, au pus cei de la drum cafe pozele….eu apar numai cu un umar, un picior….dar poza mea favorita e urmatoarea:
 

 
Nimeni nu mi-a mai facut vreodata o poza atat de superba..sublima…perfecta…la sandale! :-) ))))
 
Jos mai sunt cateva poze de la Drum Cafe din iunie:
 

  • Share/Bookmark

episodul 2


Am revenit…Chiar a doua zi….ma uimesc pana si pe mine…

 
Ziceam ca o sa continui cu povestirile. 
 
Ma tot mandream ca am invatat sa fac paste bune. Dar bune bune bune! Pana si Alex ma tot lauda. Si cum ma umflasem bine in pene am zis sa gatesc si altora nu doar pt ai mei si pt Alex. Uite asa am m-am pus in situatia sa gatesc pt 5 persoane intr-o seara.
 
Ma duc frumos, cumpar toate cele, mi-am facut socotelile de cantitati sa iasa bine. Am luat 2 pungi de paste, ceapa, si celelalte ingrediente si increzatoare ma duc sa gatesc.
 
Am inceput vesela sa tai ceapa….dar dupa prima ceapa am inceput sa plang in hohote (de la ceapa!) si a trebuit sa-l rog pe Costin sa ma ajute. Dupa 5 minute plangeam amandoi in hohote…..ce ceapa!!!
 
Ma pun si fac sosul de paste. ABSOLUT DELICIOS!! Yum Yum Yum! DAr degeaba a iesit bun sosul cand pastele…..ei bine…am pus ambele pungi de paste la fiert intr-un vas mediu si s-au lipit si intre ele si de oala, iar apa in care fierbeau s-a transformat in parte din pamantul de la vulcanii norocosi…zici ca era mal nu altceva….
 
Ce sa fac? Arunc pastele, ii rog pe Alex si pe Costin sa se duca sa cumpere altele ca nah, mai incerc o data, in 2 transe……
 
Pana au venit baietii am frecat la oala aia de am zis ca raman fara oja (si abia imi facusem manechiura asa ca ma durea sufletul). Am reusit sa o curat cat de cat….au venit baietii, am luat oala proaspat spalata si inca una si m-am pus la fiert. AM fiert, am fiert, am fiert…si au iesit pastele! Fara sa se lipeasca…..Buuuuuun…hai sa incalzesc soul si sa amescec……Si fac asta…si descopar ca erau prea multe paste pentru sos si nu mai aveam ingrediente de alt sos…..am zis ca ma pun in fund si incep sa tip de nervi…..
 
Pastele au iesit dezastruos! Dar lumea a mancat si a zis ca e bun…dar mai trebuia sos, dar e bun….mai mult sa ma insenineze pe mine…ca am gustat si eu…si nu erau deloc bune…..dar macar acum stiu cum sa fac pe viitor cand e vorba de cantitati mari……the more the merryer! Asta clar!
 
Dar macar a fost fun…..si a invatat Costin sa taie ceapa :-) )
 

  • Share/Bookmark

Reincepem povestile! DRUM CAFE


Nu am mai scris ceva de multicel. Si chiar ma tot gandeam ca ar trebui sa scriu, sa scriu….si tot amanam…..dar gata! pana aici! Incepand din momentul asta imi reiau povestile. Ca ar fi pacat sa nu :-)

 
Sunt multe de povestit, dar o sa ma limitez la cateva povesti: Drum Cafe, fiasco din bucatarie, baschet….si poate chiar mai imi aduc aminte si altele :-P
 
Sa incepem cu episodul 1: Drum Cafe!
 
Cu Drum Cafe m-am intalnit intamplator prin martie. Am primit un newsletter la care nu tin minte sa ma fi abonat, dar acum nici ca regret ca am facut asta, care anunta marea deschidere Drum Cafe.
 
Ce sa fie, ce sa fie? O cafenea noua care are ca si decor istoria aparitiei tobelor? Ia sa vad…si surpriza! Un eveniment cu intrare gratuita care ne ajuta sa ne destresam … batand la tobe. Am zis sa merg ca suna bine.
 
Am ajuns la primul energy meeting Drum Cafe la Hotel Sofitel. Am intrat intr-o sala mare de conferinte si fiecare scaun avea asezat pe el cate o toba africana si un tub. Am batut la tobe pe un ritm indicat de instructor, apoi am lasat tobele in favoarea tuburilor, apoi ne-am reintors la tobe. A fost genial! Desi erau multi oameni in costume, oameni de afaceri, toti ne-am distrat copios. S-a ras mult, s-a transpirat mult si la final s-a urlat si mai mult. Cum vine asta? Pai ni s-a zis ca finalul trebuie sa ne ajute sa ne eliberam de tot stresul acumulat pana acum…..asa ca atunci cand vom primi semnalul va trebui sa urlam cat ne tin plamanii. Si am primit semnalul…..sa fi vazut cum o sala maaaare plina de oameni de afaceri incepe sa urle din tot pieptul…Semanam cu o armata de spartani care alergam spre inamic dorind sa il nimicim! Partea proasta e ca eu nu prea pot sa tip (as strange as it may seem) asa ca mai mult m-am bucurat de tipetele celorlati (da! chiar m-am bucurat ca era ceva nou si interesant :-P ) si am incercat sa scot si eu ceva sunete mai mult sugrumate…dar au fost….asa, sa nu zic ca nu am incercat :-D
 
La putin timp dupa eveniment (cam 1-2 saptamani) primesc instiintare de la Drum Cafe ca in iunie se organizeaza iar un Energy Meeting totally freeeee. In momentul acela am dat forward tuturor cunoscutilor mei, am pus pozele pe facebook sa vada si ei cam cum a fost si pe 10 iunie ne-am strans o gramada de oameni la Motoare. De data aceasta a fost o intalnire in aer liber si contrar asteptarilor  mele, de data aceasta au fost foarte multi tineri! 
 
Partea mai proasta la mine a fost ca dimineata cand m-am imbracat sa plec la birou nu mi-am dat seama ca o sa tin o toba intre picioare…..si mi-am luat o fusta medie….dreapta si mulata! Cu o strangere de inima am venit la Motoare, m-am asezat pe banca si am luat resemnata toba in mana. M-am uitat in stanga, in dreapta…si mai ales in fata apoi cu o miscare rapida si trategica am pozitionat toba unde trebuia sa stea! Apoi a inceput nebunia. Am batut in toba pana cand ni s-au inrosit palmele, am ras cu totii, iar am transpirat si la final iar s-a urlat. Pot sa zic ca am mai evoluat putin de ultima data ca am tipat ceva mai mult de data asta. M-au intimidat putin Victor (care statea in stanga mea) si Alex (care statea in dreapta mea) care desi urlau tare, la un moment dat au inceput sa urle unul la altul….iar tipatul meu era mic copil pe langa al lor asa ca s-a speriat si a tacut…..Dar de data asta am avut 2 serii de tipat. Dupa circa 3 minute dupa ce am urlat prima data a mai urmat o serie de dezlantuire a emotiilor, frustrarilor, stresului din ziua/saptamana/ luna respectiva. Am tipat si eu ceva mai mult si ceva mai tare…dar inca nu mi-am gasit tipatul….mai trebuie sa-l mai caut….
 
Dar per total a fost atat de fain! As putea sa vin lunar la o asemenea intalnire. Pe langa faptul ca e super fun, te si destreseaza! Si chiar e unul din acele lucruri care le poti face si cu gasca de prieteni sau gasca de la birou. E fun! E in primul rand altfel! 
 
Pun jos cateva poze de la evenimentul de lansare din martie. Pozele din iunie inca astept sa le puna cei de la Drum Cafe pe site-ul lor :-D
 
Va pup! Mai povestim maine!
 
 
Primul pas: Cum anume trebuie lovite tobele! (Eu sunt pe undeva dreapta-sus)

 
Sa inceapa nebuniaaaaaaaaaaaaaaaa… instructorii ne dau indicatii pretioase
 
 
 
Si uite ca aflam si ce trebuie sa facem cu tubul! Tot muzica!
 
  • Share/Bookmark

un weekend la munte


Am fost weekendul acesta la munte, la Predeal. Ce mai, a fost foarte fain! L-am trait din plin. Ok, prima zi nu a fost cine stie ce. Am fost in Poiana Brasov unde nu era pic de zapada dar de unde mi-am luat Kurtos Kolac cu ciocolta (THE BEST!!) si apoi am facut poze poze poze dintr-un loc de unde vedeai tot Brasovul (poze pe timp de zi si poze pe timp de noapte desigur :-D ) A fost interesant deoarece nu mai mersesem de ceva timp in Poiana, cat despre acel popas nici nu stiam ca exista. Pacat ca nu a fost zapada mai deloc la munte…

 
Seara….ei bine, a fost putin mai altfel :-) ) Una din fetele de la vila isi pusese silicoane…iar eu mereu am vrut sa stiu cum se simte!!! Citisem pe diverse bloguri, mai auzisem de la x sau y pareri dar nu stiam cum sunt!!! Si sincera sa fiu eram asa de curioasa…ohooo….asa ca mi-am luat inima in dinti si mi-am lasat rusinea in camera si am intrebat daca pot sa pun mana sa vad cum e (zic rusinea ca era prima data cand vorbeam cu persoana care urma sa o pipai :-P ). Ma duc eu in camera ei si intreb daca e ok cu ea daca as vedea cum se simt….SI AM PUS MANA!! Muahahahahhaa…Ce pot sa zic…a fost total diferit fata de ce ma asteptam…Erau foarte tari…ca un plastic semi-dur…si ce m-a speriat cel mai tare erau cicatricile care desi erau spre vindecare…ei bine….erau rosii si cam grosute…..Dar nah, daca ea se simtea acum bine in pielea ei e ceea ce conteaza cel mai mult. Sustin in continuare ca daca nu te simti bine in pielea ta si poti face vreo operatie sa modifici pe ici pe colo si dispui si de fondurile necesare, atunci de ce nu?
 
Apoi ziua urmatoare am plecat spre partia din Predeal. Il asteptam pe Alex sa-si puna claparii si ma gandeam cu groaza ca e prima data cand o sa ma dau cu placa….si in gandul meu am renuntat…am zis ca nu, nu mai, gata, pana aici a fost…apoi m-am indreptat spre centrul de inchirieri unde erau fetele si acolo, cu un curaj enorm (si un stomac cat un purece) am zis "gata, imi inchiriez si eu o placa si ce-o fi o fi, daca ma dau bine, daca nu iar bine…) Si bine am facut…
 
Prima zi am coborat pe partie doar pe fund…Invatam sa ma ridic pe placa…mi-a trebuit o zi intreaga sa pot sa invat sa ma ridic singura…La un moment dat am alunecat si, (cu placa pusa) am luat-o in fund la vale….si nu mai reuseam sa ma opresc…incercam sa-mi pozitionez placa cat sa pun frana….incercam sa-mi infig mainile in zapada…nimic…ma duceam la vale, pe fund, in unele momente chiar invartindu-ma….Marina si Jayson radeau de se prapadeau, eu radeam cu lacrimi si daca nu cobora Alex sa ma opreasca cred ca ma oprem cand dadeam de baltoaca (acolo nu cred ca mai aveam pe ce sa alunec)
 
Zapada nu a fost cine stie ce….Era semi-inghetzata, semi-topita…si in unele locuri incepea sa nu mai fie deloc…dar pentru mine a fost perfecta :-)
 
A doua zi a fost absolut geniala! Am urcat pana in varful partiei si de acolo ne dadeam toti pana aproape jos (jos jos era deja apa sau gheata…nu mai era zapada) Dupa cateva coborari ne-am oprit al un vin fiert, la dansat cu fetele pe masa Macarena, apoi am mai facut o ultima coborare….Absolut genial….
 
Acum nah, pot zice ca am o mica neplacere cand trebuie sa ma asez (ca deh, prima zi am luat partia doar pe fund…) am febra musculara la brate, omoplati si ceafa (de la numeroasele incercari de a ma ridica singura) si am genunchii vineti (cate cazaturi pe burta si in genunchi nu am luat….eheee…) dar nu regret nimic. Ma bucur enorm ca am facut asta. A fost genial!
  • Share/Bookmark

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

Parerea ta conteaza

Echipa Weblog.ro e alaturi de tine! Da-ne un semn!

  • Vrei sa iti faci cont pe www.weblog.ro si intampini dificultati?

  • Ai intrebari legate de folosirea site-ului?

  • Doresti sa ne comunici comportamentele abuzive ale unor membri?

  • Vrei sa faci comentarii sau sa ne dai anumite sugestii?

P A R E R E A T A